Recenzie Povestea fără sfârșit - Michael Ende

             

                     

                                   

                                     




                                                       POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT

                                                          

                                                                            Michael Ende

     La început, aceasta carte mi s-a părut plictisitoare, deoarece avea multe pagini și la partea cu solii care s-au întâlnit în pădure nu prea se întâmpla ceva captivant, dar faptul pentru care am terminat-o a fost momentul când Atreiu a pornit în Marea Căutare.  Până la momentul în care a ajuns la Uyulala, mă tot gândeam de ce oare Crăiasa e bolnavă.
      Această carte este foarte interesantă, palpitantă și mă tot gândeam cum de personajele din carte îl aud pe Bastian.
      Nu mi-a plăcut faptul că Bastian la început voia să fie bun, dar  apoi s-a comportat foarte urât cu prietenii săi , care defapt îi doreau binele,lăsându-se înfluiențat de personajul negativ Xayde.
       E ceva normal, pe toți ne mai ia valul câteodată și judecăm după aparențe, fără a lua o situație în serios.
       Mesajul acestei cărți este acela de a crede în visele noastre și să nu le dăm uitării. Să luptăm pentru ele până la capăt, să nu ne lăsăm descurajați de alții. În viață trebuie să învingem frica pentru a reuși. Trăiește -ți viața cum ți-ai imaginat-o tu! Viața și visele noastre alcătuiesc povestea fără de sfârșit a Fantaziei!

 ✿     Era o dimineață de noiembrie rece, cenușie și ploua cu găleata.

       Dintr-o dată, ușa prăvălioarei fu trântită violent, iar autorul era un băiețel palid, gras, cam de vreo 10 ani, ud leoarca și cu un ghiozdănel în spate. Numele său era Bastian Balthasar Bux.

      În fața lui era o încăpere îngustă, iar de-a lungul pereților stăteau rafturi îndesate cu cărți de toate formele și mărimile.

      În colțul mai întunecat, pe un fotoliu înalt din piele roasă, ședea un bătrânel îndesat și greoi. Pe genunchi ținea o carte legată în mătase arămie.

     Bastian îi povestea cum a fugit de copiii care nu îl lăsau în pace, dar domnului Koreander îi sună telefonul.

      Rămase singur și își aminti că trebuie să meargă la școală, dar ceva îl țintuia locului. Își dădu seama că tot timpul se uitase fix la cartea care se găsea pe fotoliu. Avea impresia că era ca o forță magnetică ce-l atrăgea. O luă în mână și o examină, iar pe copertă descoperi 2 șerpi, unul închis și altul deschis la culoare, mușcându-și unul altuia coada, alcătuind un oval în care era scris cu litere ciudate titlul:

                                                  POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT

      Stătea cufundat în gânduri: o poveste care să nu se termine niciodată, asta își dorea!      

       Deodată, fără să își dea seama băgă cartea sub palton și ieși încet .

      Abia după aceea începu să alerge și se sui în podul școlii. Începuse să citească.

     Fantazia, tărâmul poveștilor, e în primejdie să dispară, deoarece Crăiasa Copilă este bolnavă și nimeni nu știe ce are.

         Îl trimite pe Atreiu care locuiește în Marea Ierboasă din spatele Munților de Argint, în Marea   Căutare și i-l încredințează și pe AURYN care îl va păzi și îl va conduce către antidot.

       Acesta trece prin  Mlaștinile Întristării, se întâlnește cu Străvechea Morla, îl salvează pe Fuhur balaurul-noroc de Ygramul cea Multă, trece de Cele trei porți fermecate și pe la Uyulala.

    ” Ceea ce individualizează această carte-în-carte este că,la mijlocul ei, Bastian devine protagonistul poveștii pe care o citește...Cartea prinde viață când Bastian intră în poveste, exploatând ingenios relația dintre imaginație și realitate.”

                                                                                              Alexander Stille, Newsweek

          Dacă ar fi să aleg pasajul care m-a impresionat foarte mult este acesta:

      ” E un lucru tare misterios cu pasiunile omenești, iar în cazul copiilor totul se petrece la fel ca și în cazul celor maturi. Cei copleșiți de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător nu pot înțelege. Există oameni care își pun în joc viața pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei înșiși nu pot explica limpede de ce. Alții se ruinează pentru a câștiga inima unei persoane care nici nu vrea să știe de ei. Iar alții se distrug, fiindcă nu pot rezista plăcerilor mâncării sau a băuturii. Unii își cheltuiesc întreaga avere pentru a câștiga la jocurile de noroc sau jertfesc totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodată. Alții cred că nu pot fi fericiți decât în altă parte de locul unde se află și călătoresc toată viața prin lume. Iar câțiva nu-și găsesc liniștea până ce n-au devenit puternici. Într-un cuvânt ,există tot atâtea  pasiuni, cât și oameni.”

Și ceva despre cărți :

      ” În cazul lui Bastian Balthasar Bux pasiunea erau cărțile.

       Cine n-a petrecut o după-amiaza cu urechile încinse și cu părul zburlit aplecat deasupra unei cărții, citind și iar citind, uitând de lumea din jurul său și nebăgând de seamă că-i e foame sau frig -

       Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stâns lumina pe motivul bine intenționat că acum trebuie să dormi, căci mâine te scoli devreme -

      Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe față, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfârșea și urma despărțirea de personajele alături de care luaseși parte la atâtea aventuri, ființe iubite și admirate care iți stârniseră îngrijorări și speranțe, și fără a căror prezență viața părea dintr-o dată goală și lipsită de sens - ”

  

   Dacă sunteți curioși care a fost antidotul și ce a urmat citiți această carte!